Secrete din Sinaxare: Vasilisa și Anastasia, mucenițele care au adunat și îngropat moaștele Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Postul Sfintelor Paști, în care ne aflăm încă, și pe care îl vom încheia în scurtă vreme, nu este doar un timp care ne amintește doar de învățarea și lucrarea pocăinței, ci și de nădejde și de curaj. Dacă în Vinerea Mare, Prohodul Domnului ne face părtași jerfei lui Hristos, sâmbătă seară, la miezul nopții, începe bucuria noastră prin Învierea pe care o aduce în lume Fiul lui Dumnezeu.

Știm cu toții că atunci, dis de dimineață – după cum ne spun Sfintele Evanghelii – Femeile Mironosiţe au fost primii martori ai Învierii Domnului. Dragostea lor pentru Dumnezeu a fost așa de mare, ele doreau atât de mult să fie cu Dumnezeu, încât nici nu conta faptul că Domnul este într-un mormânt. Ele voiau, pur și simplu, să ajungă la Domnul. S-au dus să ungă trupul Mântuitorului în ziua Învierii Sale și, de aceea, sunt numite în Sinaxar „martorii nemincinoşi şi cei dintâi ai Învierii”. Ca un soi de înainte-prăznuire – dacă o putem numi așa – a Duminicii a 3-a după Paşti, dedicată Femeilor Mironosiţe, Biserica noastră a rânduit, în ziua de 15 aprilie, pomenirea unor două sfinte mucenițe pe care mulți dintre noi nu le cunoaștem foarte bine, dar cărora noi, cei de astăzi, le suntem datori. De ce? Pentru că au avut vrednicia și curajul de a aduna și îngropa moaștele Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Aflați povestea neștiută a Sfintelor Mucenițe Vasilisa și Anastasia în rândurile de mai jos!

Cum au fost martirizați Sfinții Apostoli Petru și Pavel?

Pentru că în anii trecuți v-am povestit mai multe lucruri legate de viața și lucrarea celor doi Sfinți Apostoli, de această dată vă propunem să ne oprim doar la câteva detalii legate de martiriul lor. Astfel, reținem că în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, declanșate de către împăratul Nero după incendierea Romei în anul 64 d.Hr., Sfântul Petru a fost arestat împreună cu Sfântul Pavel. Se spune că o bună bucată de timp ar fi fost ținuți închiși în „Carcera Mamertinică”, aflată între Capitoliu și Forumul Roman.

Sfântul Apostul Petru a fost condamnat la moarte și executat prin răstignire cu capul în jos (la cererea lui), spre a se deosebi de modul în care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în jurul anului 67, lângă fostul circ al lui Caligula și Nero, în afara zidurilor Romei. Ca o curiozitate, pentru cei care poate nu știu, pe 16 ianuarie, Biserica noastră a rânduit să cinstim lanțurile în care a fost încătușat Sfântul Apostol Petru, descoperite la începutul secolului al II-lea, de către temnicerul roman Quirinus de Neus. Se spune că lanțurile tămăduiau neputințele și alungau duhurile cele viclene, iar cel ce se atingea de aceste lanțuri se sfințea.

În ceea ce-l privește pe Sfântul Apostol Pavel, care era cetăţean roman, el nu putea primi moartea prin răstignire, considerată ca fiind una profund umilitoare, iar execuţiile nu aveau loc în oraş. De aceea, a fost dus în afara cetăţii, într-un loc numit „Ape dulci” (Aquae Salviae), pentru a fi decapitat. Se spune că, atunci când a sosit clipa execuţiei, el însuşi şi-a plecat capul sub sabia călăului, iar acesta i l-a tăiat, iar din rană a izvorât, prin minune, lapte şi sânge. Atunci când capul a căzut şi s-a rostogolit lovind de trei ori pământul, în acele trei locuri au apărut trei izvoare cu apă proaspătă care nu au secat nici în ziua de astăzi.

Curajul Sfintelor Mucenițe Vasilisa și Anastasia

Sfintele Mucenițe Vasilisa și Anastasia erau de loc din marea cetate a Romei, ambele provenind din neam înalt și bogat. Auzind de propovăduirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel și de minunatele convertiri care se petreceau în urma predicilor și ale cuvintelor lor pline de duh, cele două sfinte au devenit mai întâi ucenice ale Sfinților Apostoli.

Potrivit Sinaxarului, după ce Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost martirizați, Sfintele Mucenițe Vasilisa și Anastasia s-au furișat noaptea și au adunat sfintele lor moaşte, după care le-au îngropat la loc de cinste.

După tradiție, Sfântul Apostol Petru a fost îngropat într-un cimitir din apropierea circului lui Nero, locul primei campanii organizate, susținute de stat, de persecuție publică a creștinilor. Mormântul său a fost marcat cu o stâncă roșie, iar primii creștini au construit aici un mic altar unde veneau să se roage. Timp de aproape trei secole, mormântul sfântului a atras numeroși pelerini veniți din întreg Imperiul Roman și nu numai. De asemenea, moaștele Sfântului Apostol Pavel au fost îngropate inițial într-un loc aflat la aproximativ 4, 8 kilometri de locul muceniciei, la ferma unei femei romane, Lucina, într-o criptă simplă, acolo unde astăzi se ridică biserica San Paolo „fuori le mura” (în afara zidurilor cetății). Moaştele sale au rămas în acel loc până în timpul domniei lui Valerian (sec. III), când au fost mutate, împreună cu cele ale Sfântului Petru, în Catacomba Sfântului Sebastian, pe Via Appia, ca să nu fie distruse de nebuneasca persecuţie împotrica creştinilor.

Revenind, pentru că Sfintele Mucenițe Vasilisa și Anastasia au îndrăznit să îngroape moaștele celor doi mari Apostoli ai creștinățății, au fost pârâte lui Nero, care le-a dus mai întâi la închisoare. Apoi, fiind scoase ele din celulă după câteva zile, au fost întrebate dacă renunță la credința lor și dacă se „căiesc” pentru faptul că au încălcat porunca împăratului și s-au atins de moaștele Sfinților Apostoli. Contrat așteptărilor, cele două Sfinte Mucenițe au răspuns că, orice ar fi și orice s-ar întâmpla, ele rămân întru mărturisirea lui Hristos. Din această pricină, mai întâi au fost aspru bătute și chinuite, după care au fost condamnate la moarte prin decapitare, primind astfel cununa cea luminoasă a muceniciei.

Așadar, poate că nu întâmplător sărbătoarea Sfintelor Mucenițe Vasilisa și Anastasia cade mereu în timpul Postului Mare. Cei care postiți știți foarte bine că deseori, zilele postului sunt însoțite uneori și de ispite pe măsură. În acele momente, de mărturisirea aceste două Sfinte Mucenițe să ne amintim, sau mai bine zis de curajul și de dragostea lor. Ele au dovedit un curaj extraordinar, o dăruire jertfelnică pentru Mântuitorul Hristos, pe care și noi ar trebui să ni le însușim. Două valori esențiale pentru a ne putea așeza nu sub vremurile tulburi de astăzi, nici să ne aliniem lor în vreun fel, ci prin ele să reușim să fim deasupra „tendințelor” societății, să fim dincolo de haosul pe care îl trăim zilnic. Deși Ortodoxia nu impune un anumit standard universal de curaj fizic sau de eroism, e nevoie să avem în orice secundă a vieții noastre un fel de curaj duhovnicesc, moral și al mărturisirii care reflectă valorile și învățăturile pe care le-am dobândit.

(Sursa: bizanticons.ro)

WP Radio
WP Radio
OFFLINE LIVE