| În fiecare an, în data de 14 ianuarie, Biserica noastră Ortodoxă o prăznuiește cu mare cinste pe Sfânta Nina, cea asemenea cu Apostolii. Recunoscută drept „Luminătoarea Georgiei”, Sfânta Nina a jucat un rol crucial în istoria creștinismului, aducând Lumina Evangheliei în inimile georgienilor și marcând începutul creștinării acestei regiuni în secolul al IV-lea. Viața și misiunea ei reprezintă un exemplu extraordinar de credință, devotament și influență asupra comunității georgiene.În preajma zilei sale de prăznuire, ne-am gândit să vă aducem înainte atât povestea ei de viață, pe care o regăsiți cu siguranță în Sinaxar, și pe care vă recomandăm din inimă să o citiți, meditând la pilda de viețuire aleasă pe care și-a asumat-o, dar mai ales să vă povestim o minune consemnată în viața sfintei, despre care mulți dintre noi n-am auzit încă: cum a primit Sfânta Nina, în dar, o Cruce de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Detalii, în rândurile de mai jos!„Luminătoarea Georgiei”Înainte de a prezenta acest fapt minunat, rar întâlnit în viețile sfinților, se cuvine să reținem câteva detalii despre viața Sfintei Nina. Cei dintâi creștini au apărut în Iviria (vechea denumire a Georgiei) încă în anii 40 după Hristos. Totuși, Evanghelia a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina. Răsfoind paginile Sinaxarului, aflăm că „Luminătoarea Georgiei” s-a născut în jurul anului 290, în Capadocia. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, conform unui vechi manuscris fiind chiar verişoara acestuia. Asemenea Sfântului Vasile cel Mare sau Sfântului Grigorie Teologul, Sfânta Nina a crescut într-o familie de creștini. Tatăl ei, Zabulon, era conducător al gărzii imperiale, iar mama sa, pe nume Suzana, era sora episcopului Ierusalimului, Iuvenalie.Când Sfânta Nina a împlinit vârsta de 12 ani, tatăl ei, dorind să-și asume o viață mai aspră, din dragoste față de Hristos, a hotărât să se facă pustnic. După ce a discutat cu soția sa și a cerut binecuvântarea episcopului Iuvenalie, a plecat în pustie, nu înainte de a-i spune aceste gânduri fiicei sale: „Să nu te temi de nimic, copilul meu, i-a spus acela. Urmează cu osârdie pilda Mariei Magdalena și a Mariei, sora lui Lazăr. Dacă Îl vei iubi pe Hristos precum acelea, Harul Său nu te va părăsi”. La rândul ei, Suzana s-a gândit că ar fi bine să urmeze pilda soțului ei – nu în sensul retragerii în pustie, ci să facă ceva mai mult pentru sufletul ei. Așa se face că, într-o zi s-a hotărât să își ajute fratele-episcop în grija pentru săraci și bolnavi. Prin urmare, Sfânta Nina a fost lăsată sub ascultarea stareței Niofora care conducea o mănăstire aflată în apropierea Sfântului Mormânt.Darul Maicii DomnuluiDeseori, stareța Niofora îi vorbea Sfintei Nina despre viaţa duhovnicească şi o ajuta să sporească pe calea virtuţii. În mod deosebit, sfintei îi plăcea să asculte cuvânt de folos legat de Evangheliile care prezintă Patimile Domnului nostru Iisus Hristos. Ori de câte ori citea pasajul legat de Răstignirea Domnului, o întreba pe stareță ce s-a întâmplat până la urmă cu Cămașa Mântuitorului. Pentru că întrebarea se tot repeta, într-o zi, stareța i-a spus că aceasta se găseşte în cetatea Mtskheta din ţinutul Iviriei (Georgiei). Astfel, Sfânta Nina a început să se roage să fie învrednicită să se închine acestui sfânta veşmânt. Petrecea nopțile în priveghere și-n cântări, rugând-o pe Maica Domnului să-i fie sprijin și mijlocitoare pentru împlinirea acestei dorințe. Într-o astfel de noapte, adormind Sfânta Nina, Maica Domnului i s-a arătat în vis și i-a spus: „Mergi în Iviria, aşa cum îţi doreşti! Însă acolo vei şi predica Evanghelia lui Hristos, care iţi va dărui din plin harul Său. Şi te voi ajuta şi eu”. La auzul acestor cuvinte, Sfânta Nina a răspuns: „Dar eu sunt o femeie neputincioasă. Voi putea oare eu să duc la bun sfârşit o asemenea lucrare?”. Atunci, Născătoarea de Dumnezeu i-a pus în mână o cruce făcută din tulpini de viţă de vie şi a spus: „Ia această cruce. Îţi va fi scut şi pază împotriva tuturor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Cu puterea ei vei aduce tara iviritilor la credinţa iubitului meu Fiu, care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Tim. 2, 4)”. Minunea s-a păstrat peste veacuri, fiind amintită până în zilele noastre în Acatistul închinat sfintei: „Iar Preacurata Maică, din înseși preacuratele sale mâini, Crucea ți-a dat și la binevestirea cuvântului mântuitor în țara ivireană te-a chemat, pentru toți acei care doreau să-I cânte lui Dumnezeu așa: Aliluia!” (Condacul al 4-lea). |
