Odată cu Duminica Vameșului și a Fariseului, calendarul Bisericii noastre Ortodoxe ne informează că a început perioada Triodului. Pregătirea deosebită pentru Postul Învierii Domnului începe, așadar, în această duminică a cărei pericopă evanghelică ne îndeamnă să nu ne mândrim cu faptele noastre bune, să nu defăimăm pe aproapele, ci să fim totdeauna smeriţi. Căci, așa cum știm, „Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”. Perioada de pregătire continuă în cele trei duminici care vor veni: Duminica Fiului Risipitor, Duminica Înfricoșătoarei Judecăți și a Izgonirii lui Adam din Rai (duminica lăsatului sec pentru Postul Mare).
În total, perioada Triodului cuprinde zece săptămâni, dintre care, în primele trei credincioșii încep să „simtă adierea Postului Mare”, pregătindu-se trupește și sufletește pentru această aleasă vreme duhovnicească, iar restul de şapte săptămâni sunt cele ale postului propriu-zis. Câteva curiozități sau lucruri mai puțin cunoscute despre perioada aceasta a Triodului am dorit să vă aducem înainte și noi, pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine rațiunea practică și duhovnicească a acestor zile premergătoare Slăvitului Post al Paștilor. Vă invităm să le descoperiți în rândurile de mai jos:
- Termenul de „Triod” provine din termenul grecesc „triodion”, format din cuvintele „tria” (trei), şi „odi” (odă), adică o cântare alcătuită sau organizată în trei ode/strofe. Așadar, numele de Triod dat atât perioadei liturgice cu același nume, cât și cărții utilizate la strană în acest segment de timp, își are originea în cele trei cântări de la rânduiala slujbei Utreniei. O rânduială aparte, deci, întrucât în restul anului bisericesc, la Utrenie se cântă opt sau nouă stihiri/cântări pe care le regăsim în cărțile numite Octoih și Minei. Reducerea numărului cântărilor de la opt sau nouă la numai trei nu înseamnă că Biserica a simplificat slujba Utreniei în această perioadă, ci pune accentual pe un element atât de specific Postului Mare: pocăința.
- Începând cu perioada Triodului se schimbă și melodicitatea cântărilor de la strană, prin utilizarea modulațiilor și contrastelor de genuri melodice, menite să conducă direct sufletul nostru la starea de căință și de meditare asupra Pătimirilor şi a Jertfei Mântuitorului. Bunăoară, începând cu Duminica Vameșului și a Fariseului, în fiecare biserică auzim că se cântă la slujba Utreniei: „Uşile pocăinţei, deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă, că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului cu totul întinat. Ca un îndurat, curăţeşte-l cu mila milostivirii Tale.” Înțelegem, așadar, că dacă ușile Raiului au fost zăvorâte din pricina neascultării, dar deschise prin Jertfa lui Hristos și prin Învierea Sa, acum ele se deschid pentru fiecare dintre cei ce ajung până la ele pe calea pocăinței. „Să ştiţi că la aceste uşi se ajunge prin altele – uşile îndurerării şi frângerii inimii. Trebuie să trecem mai întâi prin acestea ca să ajungem la uşile milostivirii. Îndurerează-te şi frânge-ţi inima, şi Domnul te va primi!”, spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul, într-o explicație deosebit de frumoasă a acestei cântări.
- Cartea Triodului dă şi îndrumări de tipic, nu numai asupra felului cum se săvârşesc unele slujbe ale sfinţilor, ci şi îndrumări privind veşmintele pe care trebuie să le îmbrace preoţii în perioada Triodului. Astfel, aflăm că în zilele de rând se îmbracă veșminte de culoare neagră sau purpurie, în timp ce sâmbăta şi duminica sunt recomandate veşminte luminoase. Recomandările vizează și acoperămintele din biserică (al Sfintei Mese, al proscomidiarului, al tetrapodului și al analogului) şi dvera, care trebuie să fie toate de culoare închisă – vişinie sau stacojie.
- Triodul este și perioada în care catehumenii (persoanele adulte pregătite pentru primirea botezului) din primele secole ale creștinismului începeau să se pregătească pentru botez, căci știm că botezul celor ce veneau la creştinim în primele veacuri se făcea de Paşti. Astăzi, când nu mai există mase întregi de necreştini ce candidează la Botez, perioada Triodului este considerată perioada pregătirii pentru cel de-al „doilea Botez”, al pocăinței. Sfântul Simeon al Tesalonicului numeşte Taina Pocăinţei „un al doilea Botez”, locul apei Botezului fiind luat de lacrimile pocăinţei, care au puterea de a curăți păcatele săvârșite după Botez.
- Cele mai multe dintre canoanele Triodului, precum şi așezarea lor în cadrul cultului Bisericii noastre sunt atribuite Sfântului Teodor Studitul şi fratelui său, Sfântul Iosif Studitul (secolul al IX-lea), de la Mănăstirea Studion, închinată Sfântului Ioan Botezătorul, un așezământ monahal ctitorit în anul 462 de către consulul Studios, un patrician roman originar din Italia, dar stability în Constantinopol. Cei doi sfinți au completat cântările mai vechi ale Sfinților Cosma al Maiumei și Andrei Criteanul, din secolul al VIII-lea. De altfel, însuși numele de „triod” a fost „inventat” și menționat pentru prima data de către Sfântul Teodor Studitul.
Așadar, este important să reținem că perioada Triodului este un fel de cale, un soi de traseu menit să ne arate tuturor starea duhovnicească în care ne aflăm, ca un soi de radiografie sufletească, apoi ne ajută să înțelegem că Împărăția lui Dumnezeu, starea paradisiacă a omului s-a pierdut prin păcatul neascultării și că, cea mai bună „cheie” care ne poate face să deschidem iar ușile Raiului este pocăința, împletită cu dorința noastră de reînnoire și de înviere a sufletului.
Am intrat, deci, într-o perioadă specială, în care suntem chemaţi să intensificăm căința și postul autentic, înfrânarea și fapta bună pentru aproapele, dar şi spovedania și Împărtăşirea mai deasă cu Trupul şi Sângele lui Hristos, care „seamănă în trupul cel stricăcios sămânța Învierii, arvuna vieții veșnice și leacul nemuririi”, așa cum spunea Părintele Petroniu Tănase.
(Sursa: bizanticons.ro)